Leader

Politica de dezvoltare rurală este o componentă tot mai importantă a Politicii Agricole Comune (PAC). Ea promovează dezvoltarea durabilă a zonelor rurale din Europa, abordând probleme economice, sociale şi de mediu. Mai mult de jumătate din populaţia UE trăieşte în zone rurale, care acoperă 90% din teritoriul UE. LEADER este o abordare inovatoare din cadrul politicii de dezvoltare rurală a UE.

“Legături între acţiuni de dezvoltare a economiei rurale” – LEADER este o metodă de mobilizare şi de promovare a dezvoltării rurale (în comunităţile rurale locale) care poate aduce modificări considerabile în viaţa cotidiană a oamenilor din zonele rurale.

citeste mai mult

Regiunea „Zona de Câmpie” amplasată în totalitate pe teritoriul judeţului Mureş, acoperă o zonă omogenă din punct de vedere geografic şi economic în suprafaţă de 578,65 km2 şi are caracteristicile specifice Câmpiei Transilvaniei. Aceasta este situată la nord-vest de Mureş, şi se caracterizează printr-o regiune mai joasă, formată din dealuri scunde, având în medie 500 m înălţime şi fiind brăzdată de văi largi.

Regiunea acoperă 11 unităţi administrativ teritoriale reprezentate de către comunele: Band, Grebenişu de Câmpie, Sânpetru de Câmpie, Valea Largă, Zau de Câmpie, Pogăceaua, Papiu Ilarian, Iclănzel, Râciu, Şăulia, precum şi de oraşul Sărmaşu.

Majoritatea comunelor din regiunea Zona de Câmpie se află la o distanţă cuprinsă între 10-25 km de drumul naţional DN 15 care se suprapune cu drumul european E 60 pe ruta Turda-Târgu Mureş. În ceea ce priveşte accesul la căile ferate, regiunea dispune de o reţea de cale ferată ce uneşte localităţile comunelor Tăureni – Zau de Câmpie– Miheşu de Câmpie de oraşul Sărmaşu (la nord), respectiv oraşul Luduş (la sud). De asemenea, această linie feroviară uneşte judeţul Mureş de judeţul Bistriţa. Trebuie menţionat faptul că, înainte de 1998, exista pe teritoriul regiunii „Zona de Câmpie” o cale ferată îngustă care unea localităţile cuprinse între Miheşu de Câmpie şi oraşul Târgu Mureş. În prezent, aceasta este dezafectată. Luând în considerare puternica semnificaţie culturală a patrimoniului industrial ca element al evoluţiei societăţii umane, linia ferată îngustă este un obiectiv cu potențial de a fi monument istoric
industrial, legând această zonă geografică de restul Europei, atât economic cât şi cultural la începutul secolului XX.

Cea mai importantă resursă a subsolului o constituie zăcămintele de gaz metan, descoperite pentru prima dată în Europa, la Sărmăşel, în 1907, în urma unui foraj de exploatare a unor presupuse săruri de potasiu. Până în prezent, pe teritoriul regiunii sunt cunoscute circa 30 de câmpuri (domuri) gazifere, care, în funcţie de raporturile tectonice dintre ele, aparţin la două din cele trei zone de domuri din Depresiunea Transilvaniei, respectiv zona centrală şi cea nordică. În complexul gazifer Zau de Câmpie– Pogăceaua se găsesc intercalate straturi saturate cu apa de zăcământ, neutilizate. În zona deluroasă din Subcarpaţii interni, Podişul Târnavelor şi Câmpia Transilvaniei, predomină depozitele sedimentare de nisipuri, marne şi argile, care pot fi utilizate în fabricarea unor materiale de construcţii. Nisipurile conţin uneori intercalaţii de gresii, care, bine cimentate, constituie o excelentă piatră de construcţie de lungă durabilitate. Marnele, existente de asemenea în rezerve apreciabile, nu sunt valorificate suficient , deşi unele varietăţi ar putea fi folosite la fabricarea cimentului. Argilele (inclusiv luturile de coastă şi de terasă), la fel de larg răspândite, sunt utilizate la fabricarea materialelor de construcţii ceramice (cărămizi, ţigle etc.), atât în unităţi ale
industriei locale, cât şi în cărămidăriile rurale.

Teritoriul regiunii Zona de Câmpie are o reţea de ape curgătoare, de lacuri, heleşteie şi bazine de retenţie artificiale deosebit de bogate, dar un volum mai redus de ape subteran,freatice şi de adâncimi. Pentru „Zona de Câmpie” (Câmpia Transilvaniei) sunt specifice iazurile şi lacurile de geneză mixtă-naturală şi antropică. Pe râuri s-au creat o serie de iazuri de interes piscicol , precum cele din Zau de Câmpie și Șăulia. Aceste lacuri sunt exploatate atât din punct de vedere industrial cat şi în scop de agrement, fiind permis pescuitul sportiv.

În cele 11 unităţi administrativ-teritoriale asociate în cadrul teritoriului „Zona de Câmpie”, conform Recensământului din 2011, trăia o populaţie totală de 35.438 de locuitori, conform datelor statistice furnizate de Direcţia Judeţeană de Statistică a judeţului Mureș. Populaţia localităţilor care compun teritoriul vizat variază într-un interval cuprins între 6.942 (orașul Sărmașu – cea mai numeroasă populaţie) şi 963 locuitori (comuna Papiu Ilarian – cea mai puţin populată).
Din punct de vedere al dinamicii populației se remarcă o scădere a populaţie cu 7%, precum și o accentuare a îmbătrânirii în teritoriu. Dacă la nivelul anului 2002 din totalul populației stabile 21% era reprezentată de populația vârstnică (peste 60 ani), iar 17% erau reprezentați ai tinerilor până în 15 ani, la nivelul anului 2011, populația vârstnică reprezintă peste 24% din cea stabilă, iar datorită sporului natural în scădere, tinerii până în 15 ani sunt reprezentați în proporție de 18%.
Din cele 13094 persoane care alcătuiesc populația ocupată de pe teritoriul GAL, aproape 60% este angajată în agricultură, iar 15% în alte activități ale economiei. Conform datelor statistice, 67% din populația GAL a absolvit mai puțin de 8 clase sau nu are școală absolvită, ceea ce are efecte și asupra posibilității de identificare de locuri de muncă calificate care ar putea să le îmbunătățească condițiile de trai.
Din punct de vedere al etniilor care conlocuiesc la nivelul teritoriului, se constată o populaţie majoritar română (aproape 74%), precum și existența unei minorități maghiare (13,8%) și a comunităţilor de etnici romi: un total de 4331 de locuitori la nivelul întregului teritoriu GAL, ceea ce reprezeintă 12,22% din populația teritoriului.
Conform clasificării realizate în Atlasul zonelor rurale marginalizate şi al dezvoltării umane locale în România1 privind rata marginalizării, pe teritoriul GAL se regăsesc localităţi cu marginalizare severă (peste 24% comunitate romă din totalul populației): Band (25,67%),; cu marginalizare peste medie (12 – 24%): Grebenișu de Câmpie (12,53%), Pogăceaua (15,12%), Sânpetru de Câmpie (12,84%), Șăulia (16,3%); cu marginalizare la medie (6,1 – 12%): Rîciu (7,55%), Sărmașu și Zau de Câmpie cu populații rome de 10% din totalul populației stabile.
Pe teritoriul GAL Zona de Câmpie se poate menţiona existenţa a 7 unităţi administrative identificate ca fiind zone sărace cu IDUL mai mic sau egal cu 55, şi anume Band (50,1), Iclănzel (53,27), Papiu Ilarian (43), Pogăceaua (52,73), Râciu (52,8), Sânpetru de Câmpie (51,47) și Şăulia (50,83).

Ocupaţiile străvechi cum ar fi creşterea animalelor, exploatarea lemnului şi a materialelor de construcţie, care s-au desfăşurat de secole în această zonă, au avut ca rezultat o intensă exploatare a resurselor naturale şi implicit au dus la fenomene de degradare a mediuluiînconjurător. La aceste activităţi tradiţionale s-au adăugat apoi şi activităţi industriale care au amplificat poluarea prin generarea unor produse secundare inutile care prin acumulare pun în pericol confortul şi sănătatea oamenilor. Astfel, prin efectul cumulat al acestor activităţi, însemnate suprafeţe de păduri au fost supuse fenomenului de uscare în timp ce suprafeţe de teren montan sunt lipsite de vegetaţie. Ca urmare a acestui fapt se produc scurgeri masive a torenţilor pe versanţi care amplifică eroziunea şi duc la colmatarea căilor de acces şi a gospodăriilor locuitorilor.
Patrimoniul de mediu este asigurat în acest teritoriu de 4 zone Natura 2000 care acoperă o suprafață de 6,62 km, 1,14% din teritoriul GAL: Iazurile Mihesu de Câmpie – Taureni (ROSPA0050), Pajistile Balada – Frata – Mihesu de Câmpie (ROSCI0331), Pajistile Sarmasel – Milas – Urmenis (ROSCI0333), Zau de Câmpie (ROSCI0408). Pe teritoriul acoperit de regiunea Zona de Câmpie se găseşte şi aria naturală protejată Bujorii de stepă din Zau de Câmpie,
considerată de cunoscători drept „unicul loc din interiorul arcului carpatic unde creşte această plantă. Aceasta, este una dintre cele mai vechi rezervaţii naturale de pe teritoriul judeţului Mureş, fiind declarată în 1950 prin Legea nr. 237.
Armonizarea dezvoltării zonei cu o conservare a acestui patrimoniu de mediu va putea fi susţinută prin promovarea proiectelor ce vizeaza activităţile de turism sau/şi agricultură ecologice. Ținând cont de toate aceste date, putem afirma faptul că, regiunea are un potenţial turistic deosebit, în special în comunele Pogăceaua, Şăulia și Zau de Câmpie. Din păcate zona este insuficient dezvoltată din acest punct de vedere, neexistând o piaţă turistică bine pusă la punct, spaţii de campare amenajate, infrastructura dezvoltată. Este absolut necesară de aceea, întocmirea unei strategii şi promovarea unui turism competitiv, promovarea produselor fermierilor care practică agricultura ecologică, înfiinţarea unor reţele locale pentru produsele alimentare tradiţionale precum şi pentru alte produse ecologice şi naturale, promovarea sub-sectorului de agro-turism şi încurajarea implicării active a tinerilor şi femeilor.

Privită sub aspectul peisajului arhitectonic (al stilului construcţiilor), reţeaua rurală a teritoriului Zona de Câmpie se caracterizează prin casele mici, din cărămidă, cu curţi şi grădini împrejmuite. Dispoziţia străzilor (textura) nu are regularitate geometrică, mai ales în partea mai veche a satelor. Aceste sate au o funcţie predominant agricolă. Prezenţa iazurilor, în această parte a judeţului ar putea determina amplasarea unor hanuri cu specific pescăresc în apropierea rezervaţiei de bujori de la Zau de Câmpie. Popularea teritoriului, continuitatea vieţii omeneşti în aria regiunii Zona de Câmpie sunt atestate de cercetările şi descoperirile arheologice (urmele de locuinţe, necropolele) indică prezenţa diferitelor culturi, încă din vremuri străvechi.

Din punct de vedere al patrimoniului cultural, în teritoriul Zona de Câmpie, se regăsesc 31 monumente istorice, dintre care 17 sunt de categoria A (de importanţă naţională şi universală) şi 14 de monumente sunt de categoria B (de importanţă locală), pe lângă multe altele de interes local. De altfel, localitatea Sărmașu este listată de Legea nr. 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional printre unităţile administrativteritoriale
cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional.

În ce privește tradițiile și meșteșugurile locale, se remarcă meșteșugul împletitului din paie (în ziua de azi meşterii care mai practică meştesugul împletitului confecţionează diverse obiecte decorative, obiecte de uz casnic sau jucării din paie de secară, ovăz, orz sau grâu, acestea fiind materiale 100% naturale), sau pănușă (cunoscută in judeţul Mureş de la jumatatea sec. XX pănuşa, adica foaia ce inveleste ştiuletele de porumb, este folosită pentru diverse obiecte decorative sau de uz casnic cum ar fi: flori, linguri, genti şi poşete, perne pentru scaune etc).

Teritoriul Zona de Cîmpie acoperă o suprafaţă agricolă de 49.216 ha. După modul de folosinţă, structura suprafeţei agricole în cadrul teritoriului Zona de Câmpie se prezintă astfel: suprafaţa arabilă – 35.572 ha, ceea ce reprezintă 72%, păşuni – 10.061 ha, ceea ce reprezintă 20%, fâneţe – 3.355 ha, ceea ce reprezintă 7 %, și restul. Conform studiilor din domeniu, pe teritoriul Zona de Cîmpie potenţialul culturilor de cereale, respectiv de soia este mediu-ridicat, în timp ce potenţialul culturilor de sfeclă de zahăr, cartofi, rapiţă este ridicat în totalitatea unităţilor administrativ teritoriale. Regiunea deţine şi în domeniul zootehnic un real potenţial, dar care, ca şi celelalte sectoare nu este suficient exploatat. Pe teritoriul Zona de Câmpie îşi desfăşoară activitatea un număr de 10 operatori ecologici certificati, din care 9 operatori ecologici în sectorul apicultură și 1 operator ecologic în sectorul agricol.

Pe teritoriul Zona de Câmpie îşi desfăşoară activitatea un număr de 285 de întreprinderi, din care majoritatea, respectiv 92,28% sunt încadrate în categoria microintreprinderilor. Domeniile principale de activitate ale acestor întreprinderi sunt: comerţul, agricultura, sectorul serviciilor, sectorul de industrie alimentară, industrie – industria mobilei (fabrici de mobilă în localitatea Sărmaşu), industria prelucrătoare, extractivă şi de distribuţie a gazului metan (în localităţile Sărmaşu și Grebenişu de Câmpie), construcţii şi materiale de construcţii.

La nivelul infrastructurii de bază, aceasta este deficitară la nivelul teritoriului GAL. Spre deosebire de drumul national (DN16) care traversează teritoriul GAL și care a fost parţial reabilitat şi reparat, drumurile judeţene şi comunale sunt prost întreţinute din cauza lipsei de fonduri.
În ceea ce privește infrastructura de sănătate și cea de educație, acestea nu au capacitatea de a susține un nivel decent de trai. În acest context, educația antepreșcolară și preșcolară se confruntă cu un deficit major în ceea ce privește infrastructura, astfel: la nivelul creșelor din teritoriu nu se înregistrează creșe; în ce privește grădinițele există doar 1 în comuna Band. Mai există 8 școli care asigură învățământul primar și gimnazial și 2 licee. De asemenea, din punct de vedere al infrastructurii de sănătate, aproape în fiecare comună există un cabinet medical (19 CMI); există 11 cabinete stomatologice, 9 farmacii și 3 cabinete de medicină specializată.